Dulce mai era păstrăvul din apele reci și iuți ale Bucovinei, atât de dulce că pofteau la el toți chiaburii din Moldova de mai jos și chiar boierii Munteniei. Iar când mai prindea și gust de copt și fum nobil, apăi nu mai era cale să uiți de el și să nu poftești la așa o minunăție cât ai trăi.
Așa s-au învățat bucovinenii să-l bage repede în cobză răcoroasă de brad că altfel nu era chip să-l trimită la vale, cu plutașii pe Bistrița sau cu călăreții regățeni, care veneau anume pentru păstrăvul afumat.
Noi l-am afumat la foc liber, fără afumătoare, la lemn de fag, tufă de zmeură, cetină și con de brad și mentă sălbatică, fiecare miros pe rând nu așa, toate deodată, să se bată ca chioarele între ele.
După vreo două ceasuri, când soarele bătea în rugină și corbii croncăneau a seară, l-am luat de jarul gros dintre pietre și ne-am repezit să-l înfulecăm, că tare flămânzisem robotind pe lângă el de la amiază …
Am păstrat și pentru-acasă, să se bucure și ai noștri dragi de gustul munților, pădurilor și sprintenului păstrăv.
Păstrăv afumat în cobză de brad, n-ați mâncat n-ați trăit.
Unde putem gasi/ sau comanda?