În Bucovina – ”Ţara Fagilor” binecunoscută pentru întinderile-i vaste de păduri, meşteşugul prelucrării lemnului a prins contur încă din vremuri arhaice.
Factorii istorico-geografici şi-au pus accentul pe dezvoltarea culturii lemnului pe aceste meleaguri. Meşteşugul prelucrării lemnului în Bucovina diferă de la o zonă la alta, prezentând particularităţi în special datorită influenţelor aduse de etnicii germani, polonezi sau slovaci colonizaţi imediat după anexarea acestei regiuni la imperiul Austro-Ungar(1774) pe linia tehnicilor de lucru specifice.
În prezent se poate vorbi de o adevărată civilizaţie a lemnului în Bucovina, atât prin varietatea tehnicilor folosite la prelucrare, dar şi prin importanţa pe care o aveau obiectele confecţionate din lemn în gospodăria bucovineană.
Îmbinând utilul cu frumosul, din lemn se făceau casele, şura, grajdul, poarta şi gardul, mobilierul din interiorul caselor (lada de zestre, masa, patul, laviţa, blidarul), coveţi, poloboace, lingurele, războiul de ţesut, roata, fusul şi furca pentru tors.
În prelucrarea lemnului s-au specializat dulgherii în construcţia caselor, şurelor, grajdului, tâmplarii care făceau uşi, ferestre şi mobilier, dogarii care confecţionau poloboace, ciubere, cofe.
De remarcat sunt decoraţiunile de pe toate aceste obiecte având diverse forme geometrice sau florale.
Meșteri prelucrarea lemnului:
Comuna Breaza – Buhăleac Ioan, Maricico Radu, Pitusac Ioan.
Comuna Frătăuții Vechi – Coneac Ion.
Comuna Voitinel – Crăciun Nicanor.
Comuna Ciprian Porumbescu – Botuşan Constantin, Hîncean Ilie, Hînceanu Dumitru.