Tehnica de înfrumusetare cu motive zoomorfe, antropomorfe, fitomorfe, schiomorfe etc. a ouălor jertfite la Paște, simbol al divinității care moare anual, este numită încondeiatul ouălor.
Tehnologia populară, care transformă oul în opera de artă, cuprinde mai multe faze de lucru: alegerea ouălor proaspete de găină și rață; selecționarea ouălor mari și frumoase, cu coaja groasă și fără denivelări; degresarea prin spălarea atentă cu apă caldă la care se adaugă puțin oțet pentru a „prinde” vopseaua uniform, fără pete; așezarea ouălor în poziție orizontală într-un vas cu apă pentru a se alege bula de aer pe margine, nu la capete; fierberea ouălor la foc domol, pentru a nu plesni coaja; prepararea vopselelor din plante sau produse industriale, pentru fiecare vopsea folosind un vas curat; confecționarea și pregătirea uneltelor de ornamentat: chisita și festeleul; topirea cerii de albine în care se adaugă, ca adjuvant, puțin cărbune pisat; încondeierea propriu-zisă a ouălor cu motive ornamentale măiestrit lucrate; introducerea oului încondeiat în vasul cu vopseaua dorită pentru colorarea fondului; scoaterea ouălor din vopsea și ștergerea urmelor de ceară care lasă în locul lor desenul alb, obținându-se oul încondeiat monocrom.
În cazul ouălor încondeiate policrom, ouăle necajite sau muncite, se repetă, pentru fiecare culoare în parte, cu atenție și mult talent, operațiunile amintite de ornamentare. Local, sunt inversate unele faze de lucru sau se folosesc metode noi de decorare, mai mult sau mai puțin legate de încondeierea cu ceară a ouălor (ouăle pictate, ouăle sapate sau decorate în relief, ouăle încondeiate cu frunze de plante, ouăle împodobite cu mărgele, ouăle din lemn sau plastic decorate sau pictate și altele).
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea vopselele se obțineau în exclusivitate prin diferite procedee, din plante, arbori și arbuști, flori, frunze, tulpini, coajă, rădăcini. Rețetele de extracție a culorilor (galben, roșu, albastru, verde și negru) și combinarea lor pentru obținerea diferitelor nuanțe, variau de la zonă la zonă și, uneori, de la sat la sat. Culoarea principală a vopsitului cu plante era galbenul; cu excepția albastrului, toate celelalte culori se obțin prin introducerea mai întâi a oului într-o baie cu vopsea galbenă.
De altfel, cele mai vechi și mai frecvente culori folosite sunt galbenul, culoarea Soarelui pe bolta cerului în timpul zilei, și roșul, imaginea acestuia la răsărit și apus. Substantivarea și feminizarea adjectivelor-culori (roșeala și roșeața pentru roșu, gălbineala, gălbinarea, gălbineața pentru galben, verdeața pentru verde, albăstreala pentru albastru și negreala pentru negru) indică haina frumos colorată a vopselei cu care femeia îmbracă trupul oului, iar olarul trupul oalei.
Devenită tradițională în paleta de manifestări culturale desfășurate la Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Târgul de Paști, a reușit să reliefeze un segment aparte, cel al închistririi și încondeierii ouălor de Paști (al „ouălor muncite”), instituția muzeală humoreană promovând și pe această cale autenticul într-o societate suprasaturată și infestată de contrafaceri, când de multe ori, valorile autentice sunt contracarate de kitsch-uri.
Această manifestare are loc într-un moment în care lumea începe să îmbrace haina cea nouă a vegetației reînviate, când în preajma Învierii Domnului te simți mai mult ca oricând atras către o meditație ontologică aparte.
Această competiție-concurs are la bază un regulament ce este trimis din timp invitaților, în care se subliniază condițiile ce trebuie să le îndeplinească exponatele în târg: autenticitate, specificitate stilistică, originalitate și măiestrie artistică, calitate tehnică precum și păstrarea tradiției locale.
Organizatorii reușesc de fiecare dată să reunească într-un spațiu adecvat din foaierul muzeului din localitate un număr mare de creatori populari. An de an au fost la Gura Humorului multe dintre cele mai renumite încondeietoare de ouă din Bucovina reprezentând localitățile: Paltinul, Ulma, Ciocănești, Poiana Stampei, Vatra Moldoviței, Suceava, Slătioara, Pleșa, Brodina, Rădăuți, Rogojești-Botoșani, Gura Humorului, Suceava.
Cu fiecare târg care a avut loc s-a remarcat la majoritatea exponatelor stilul personal specific zonei de proveniență a participanților, ceea ce înseamnă originalitate, fuga de copiere, de denaturare, concepția artistică proprie pe care fiecare artist și-a făurit-o în cursul unui îndelungat proces de creație, în mod deosebit remarcându-se Școala de încondeiere din Brodina, condusă de D-na Elena Torac.
