Descoperă orașul Solca – atracții turistice de azi

Solca  este un oraș din județul Suceava, în nord-estul României. Localitatea este situată în regiunea istorică Bucovina de sud.

Orașul se învecinează cu următoarele comune: Marginea la nord-vest, Arbore la nord și nord-est, Poieni-Solca la sud și sud-est, Cacica la sud și Mănăstirea Humorului la vest. Solca se află la o distanță de 23 km de municipiul Rădăuți, 32 km de orașul Gura Humorului, 48 km de reședința județului Suceava și 464 km de București.

Prima atestare documentară a satului Solca datează din 15 ianuarie 1418, dintr-un document al lui Alexandru cel Bun emis la Baia. Solca este una dintre cele mai vechi aşezări din din Moldova şi din Bucovina.

Solca este o fostă stațiune balneoclimaterică ce beneficiază de un climat de adăpost, foarte potrivit pentru convalescenți și anemici, ca și pentru cei ce suferă de bronșită și de catar pulmonar. Proprietățile terapeutice deosebite sunt determinate de densitatea mare a stratului de ozon atmosferic. Sub acest aspect, Solca deține primul loc în România și poziția secundă în Europa. De asemenea, orașul este cunoscut pentru izvoarele sale cu ape minerale cloruro-sodice.

În trecut, orașul era renumit și pentru calitatea berii ce se producea aici, fabrica de bere deschisă în anul 1810 fiind considerată una dintre cele mai vechi din România.

Obiective turistice

Mănăstirea Solca – este un monument istoric și de arhitectură religioasă. Mănăstirea a fost construită de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea, între anii 1612-1622; lucrările de construcție au început la sfârșitul anului 1612 și au fost finalizate în anul 1622, în a doua sa domnie. Mănăstirea Solca a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 fiind formată din 6 obiective:

• Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” – datând din anii 1612-1622
• Ruine de chilii – datând din 1622
• Beciuri – datând din 1622
• Zid de incintă – datând din 1622
• Turnuri – datând din 1622
• Clopotniță – datând din

Casa-muzeu „Saveta Cotrubaș” din Solca – situată pe drumul de acces spre mănăstirile Arbore şi Humor este un monument reprezentativ în ceea ce priveşte arhitectura tradiţională şi cultura şi civilizaţia populară bucovineană. Casa este de tip cameră-tindă-cameră cu foişor şi prispa lutuită. Bucătăria are un cuptor tradiţional cu vatră şi plită reconstituit după tipologia mijloacelor de încălzit din zonă. Casa cea mare este organizată după specificul tradiţional cu patul de zestre, culmea pentru haine, laiţe de-a lungul pereţilor şi soba de încălzit. De-a lungul timpului a îndeplinit rolul de casă de locuit, ultimul proprietar fiind Saveta Cotrubaș. În prezent, este administrată și aparține de Muzeul Bucovinei, cu sediul în Suceava. Casa este declarată monument istoric, fiind inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010

Biserica romano-catolică – a fost construită în jurul anului 1868 de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Solca (în germană Solka), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în Solca locuiau mulţi etnici germani. Biserica a fost construită în centrul localităţii, la şosea. Are hramul Sfinţii Arhangheli Mihail, Gabriel şi Rafael (sărbătorit la 29 septembrie). Ea se află pe str. Tomșa Vodă nr. 13, de-a lungul drumului care face legătura între orașele Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți.

Pietrele Muierilor – situate la circa șapte kilometri de oraș, sunt niște formațiuni stâncoase alcătuite din gresie mai dură sub forma de coloane sau ciuperci. Oamenii locului de prin Solca si Suceviţa ştiu multe legende locale printre care şi „Legenda Pietrelor Muierilor”.  Se spune că în urmă cu câteva sute de ani Solca urma să fie atacată de tătari, iar bărbaţii s-au pregătit de luptă şi le-au ascuns pe femei printre stânci.  Un grup de tătari le-a găsit pe femei. Până la urmă au fost învinşi, însă în luptă ar fi murit şi multe femei. De atunci, se spune că în noaptea de Sfântul Dumitru se aud ţipetele femeilor ale caror suflete se întorc aici pentru a bântui formaţiunile stâncoase care odinioară nu le-au putut salva vieţile.