321279878_36bbf7bfc6_o

Pentru iubitorul de istorie și de frumos, urmărirea acestui meșteșug în timp și spațiu poate fi o preocupare extraordinar de plăcută. Ceramica de culoare neagră este mărturie a originii dacice a poporului român. Ea se mai întâlnește astăzi numai în atelierele de olărit de la Marginea, județul Suceava.

După modelare, vasele își urmează drumul vechi de mii de ani: pe vremuri, erau arse în gropi mari de 1,5 m, de forma unui con cu vârful în sus. Alături era săpată o groapă mai mică, ce comunica printr-un canal cu prima și în care se făcea focul, foc ce ducea la colorarea în roșu a vaselor din groapa mare. În acest moment vasele erau acoperite cu un strat gros de lut umed, astupându-se astfel și canalul dintre cele două gropi; arderea însă continuă, fără oxigen, vasele căpătând culoarea cenușie sau neagră.

Tehnica s-a păstrat până azi, cu ceva schimbări: pământul este adus de olar de la marginea satului, însă vasele sunt arse acum în cuptoare, închise și în partea de sus și la gurile de foc. Lemnele de brad stau stivă pe pereții atelierelor. Ca și dacii, meșterul frământă lutul cu mâinile goale, după ce l-a înmuiat cu apă. Își alege apoi un bulgăre de pământ, îl pune pe roată și totul începe să se transforme, până când în ochii meșterului se citește multumirea lucrului bine făcut.

Formele vaselor sunt și ele din vremuri străvechi: oala înaltă, oala mare cu două toarțe, străchini de diferte dimensiuni, oale cu mănuși. Tehnica de decorare este cea tradițională: vasele se lustruiesc cu o piatră specială, urmele cenușii rămase pe pereții vasului încă nears amestecându-se cu negrul metalic al acestora.

Acestei tehnici i se adaugă folosirea motivelor și ornamentelor geometrice: spirale, linii frânte, ramuri de brad.

Așa sunt meșterii pe-aici, păstrători de tradiții și iubitori de nou. O mână de oameni ce continuă să învârtă roata și să ardă ăn cuptorul înăbușit vase de lut, ca și strămoșii lor.

Sursa: Traditii.ro

Foto: Flickr.com

 

Leave a Reply