
Mănăstirea Arbore este o mănăstire din România sub hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina.
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore, situată la 24 km de Suceviţa, este o biserică ortodoxă construită în anul 1502 în satul Arbore din comuna omonimă de către hatmanul Luca Arbore.
Arbore a fost unul dintre boierii cei mai importanţi de la curtea lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea şi Ştefăniţă Vodă. Diferenţe politice l-au separat pe Arbore de Ştefăniţă Vodă, şi-a pierdut poziţia de hatman şi de portar al Sucevei, iar în 1523 a fost decapitat.
Unii cercetători consideră că anul 1541 se referă doar la modificările târzii. În interior, planul este triconc, cu cele două abside laterale ale naosului sculptate în grosimea pereţilor. Faţada vestică a bisericii are specificul ei: doar aici, în Arbore şi în Reuseni, o firidă mare înlocuieşte exonartexul. La început, clopotele bisericii erau plasate aici, pe o bară de lemn, dar acum spaţiul este folosit pentru a aduce ofrande morţilor.În mod excepţional, toate faţadele sunt netede, fără nişe sau firide.
Biserica urmează cel mai mic plan posibil: există doar trei camere, pronaosul, naosul şi altarul. Ea are un acoperiş înalt, împărţit pe nivele, rotunjit la capete. Unii cercetători consideră că biserica a fost pictată imediat după ce a fost construită şi că anul 1541 se referă doar la modificările de mai târziu.
Din punct de vedere arhitectural, biserica, împreună cu cele de la Dobrovăţ şi Reuseni, face parte din grupul bisericilor care marchează sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare. Biserica aparţine, aşadar, aşa numitului tip mixt. Faţada vestică e caracteristică.
Faţada sudică este destul de bine păstrată, cu excepţia regiştrilor superiori şi a capătului estic. Din luneta uşii de acces în biserică, pe partea stângă, se află Imnul bizantin al Sfintei Fecioare, Acatistul cu cele 24 de strofe. Mai jos se află adăugată scena tipic moldovenească – Asediul Constantinopolului – pictată pentru a invoca protecţia Fecioarei împotriva invadării turcilor. Este ultima dată când scena aceasta e pictată în exteriorul vreunei biserici.