Povestea cailor huţuli: singura rasă de cai autentic românească

Puţine animale domestice au fost şi sunt la fel de importante pentru omenire precum caii. Şi pentru români, calul a fost un animal vital, în special de-a lungul istoriei noastre. În ciuda acestui fapt, din nefericire, noi românii mai avem astăzi o singură rasă de cai despre care putem spune că este 100% autohtonă, originală şi tipică doar nouă. Mai mult, calul huţul, căci despre el este vorba, este singura rasă de cabaline arhaică care a supravieţuit până azi pe meleagurile noastre şi se numără cu mândrie printre cele mai vechi şi mai rare rase de cai din întreaga lume. Caii huţuli au reuşit să supravieţuiască până în zilele noastre cu ajutorul şi dragostea unui mic număr de oameni inimoşi, oameni cărora le datorăm, fără doar şi poate, faptul că România are propria ei rasă de cai, unică şi incomparabilă!

Comoara din Lucina

Ţara de Sus a Moldovei, cum o numeau răzeşii în vremea lui Ştefan cel Mare, sau Bucovina, cum este cunoscută în prezent, este cu siguranţă una dintre cele mai frumoase regiuni istorice ale României de azi şi din totdeauna. Ţinut deopotrivă de poveste şi sălbatic încă, aşa cum l-a lăsat Dumnezeu, Bucovina adăposteşte încă numeroase comori şi minuni. Una dintre ele este fără îndoială, superbul cal huţul, singura rasă de cai autentic românească, rasă care are o vechime atât de mare încât se pierde în negura vremurilor, atribut pe baza căruia putem să afirmăm cu mândrie în faţa oricui – Caii huţuli sunt o rasă cu adevărat arhaică!

Această rasă remarcabilă de cai îşi împarte numele cu una dintre cel mai misterioase şi interesante grupuri de oameni ai munţilor de la noi, huţulii – oameni mândri, originali, dârşi şi tăcuţi despre originea cărora etnologii şi istoricii nu ştiu nimic concret nici în zilele noastre. Fapt demn de reţinut, inclusiv mare nostru poet naţional, Mihai Eminescu era fascinat de huţuli, despre care credea (cu dovezi solide) că ar fi nimic altceva decât urmaşii unor triburi dace slavizate, spre deosebire de toate triburile din jurul lor care s-au romanizat parţial, dând astfel naştere românilor.

Înapoi la rasa de cai huţuli, trebuie menţionat că este o rasă atât de veche încât se trage direct din calul sălbatic european sau tarpanul, cum mai era acesta denumit, o specie preistorică de cal sălbatic, din nefericire dispărută în prezent, ultimul exemplar fiind ucis în anul 1890. Pornind de la aceste realităţi istorice, unii specialişti cred că pe monumentele ridicate de împăraţii romani Domiţian şi Traian sunt reprezentaţi cai huţuli, drept animalele de povară folosite de daco-geţi. Ca un plus pentru puritatea, rezistenţa şi robusteţea cailor huţuli, trebuie menţionat că spre deosebire de marea majoritate a raselor de cai din lume, caii huţuli au fost foarte rar încrucişaţi cu cai din alte rase.

Cu toate că este o rasă foarte veche, caii aceştia au fost menţionaţi pentru prima dată în istorie de abia în anul 1606 în lucrarea „ Hippica” a lui  Dorohastajki. Ca să ajungi să-i cunoşti, trebuie să vizitezi neapărat herghelia de la Lucina, singurul nucleu şi punct de selecţie al rasei din România, precum şi cel mai important din lume. Herghelia este situată în nordul judeţului Suceava, în frumoasele Obcine ale Bucovinei, la o altitudine de circa 1200-1590 metri, la distanţa de 45 kilometri nord-vest de oraşul Câmpulung Moldovenesc şi în apropiere de comuna Moldova Suliţa. Înainte de înfiinţarea hergheliei, locurile de aici erau folosite ca păşuni alpine pentru mânjii şi caii tineri de la herghelia Rădăuţi.

Citește articolul integral pe DESCOPERĂ.RO

Foto: Ștefan Olaru