Ouăle de Paşte, potrivit tradiţiei, erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare, numită şi „miercurea Păresimilor”.
Există obiceiul ca de la lăsatul secului şi până în această zi, gospodinele să nu strângă ouăle fiindcă se credea că doar ouăle alese în Miercurea Păresimilor nu se stricau până la Paşte.
Acum se alegeau ouăle pentru mâncarea de Paşti şi ouăle ce urmau să fie înroşite. Dar chiar dacă erau strânse în această zi, vopsitul lor avea loc în joia din săptămâna de dinaintea Paştelui, însă, niciodată în Vinerea Mare, potrivit crestinortodox.ro.
Oul vopsit este simbolul Mântuitorului, care părăseşte mormântul şi se întoarce la viaţă, precum puiul de găină ieşit din găoace. Ouăle roşii sunt numite în Bucovina merişoare, iar cele cu ornamente sunt numite încondeiate, închistrite sau împistrite.
Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe şi religioase. Iată câteva simboluri şi semnificaţii utilizate:
– linia dreaptă verticală = viaţa;
– linia dreaptă orizontală = moartea;
– linia dublă dreapta = eternitatea;
– linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea;
– linia uşor ondulată = apă, purificarea;
– spirală = timpul, eternitatea;
– dublă spirală = legătura dintre viaţă şi moarte.
Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Hristos. Ciocnitul ouălor se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă „Hristos a Înviat”, la care se răspunde „Adevărat a Înviat”. În Bucovina, cojile ouălor de Paşti sunt aruncate în râu, pentru ca apa să le poarte la „Blajini” (fiinţe imaginare, încarnări ale copiilor morţi nebotezaţi, al căror loc de vieţuire se află la „capătul lumii”, aproape de Apa Sâmbetei). În felul acesta, şi Blajinii ştiu că pentru toţi creştinii a venit Paştele. La ţărani, mai există obiceiul ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută, în care pun un ou roşu, având credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou roşu. După consumarea ouălor, cojile roşii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel ca pământul va da rod bun.
Sursa: http://www.ziarulprahova.ro
© foto: Emæke Debreczeni
