Vreau să stabilim din capul locului care-i treaba cu mândria. Să nu înţelegeţi greşit, nu e vorba despre un sentiment urât care să nască reacţii negative, care să-i denigreze pe alţii care nu sunt de aceeaşi speţă. Eu vorbesc despre o mândrie frumoasă, care să nască respect, care să te facă să fii mai bun.
Am auzit de multe ori, spre exemplu, contraargumentul „De ce să fii mândru că eşti român/bucovinean/(ce vreţi voi)? Doar nu ai niciun merit că te-ai născut acolo!” Sigur, nu am niciun merit pentru asta. În schimb, sunt absolut convins că zona în care am crescut, printre altele, m-a modelat în omul care sunt acum.
Mândria asta s-ar traduce foarte bine prin dragoste. Să fii mândru că eşti român, spre exemplu, înseamnă să-ţi iubeşti ţara, să lupţi pentru ea, să nu vrei s-o furi, să-ţi iubeşti neamul, să nu-l denigrezi, să faci tot ce-ţi stă în putinţă să schimbi în bine ce ţi se pare prost.
Bucovina nu e Moldova. Bogăţia Bucovinei stă în munţii împăduriţi şi izvoarele cu apă limpede care-i brăzdează, în aerul uşor rece şi curat, în casele frumoase şi gospodăriile îngrijite sau în datinile şi obiceiurile străvechi încă păstrate. Perioada de ocupaţie habsburgică i-a adus un plus de organizare şi de corectitudine, cât şi o arhitectură distinctă.
Iar detaliile astea se văd cu ochiul liber, de îndată ce intri, şi se accentuează pe măsură ce te adânceşti în ţinuturile sale.
Graiul e altfel, diferit de accentul moldovenesc. Oamenii sunt buni şi-s în stare să te aşeze cu ei la masă la 5 minute după ce te-au cunoscut.
Bucovina, pentru mine, va fi mereu ACASĂ. Este locul pe care-l iubesc cel mai tare pe lumea asta, unde mi-ar plăcea să crească şi copiii mei, locul pentru care mă arde-un dor teribil când trece mai mult de o lună fără să-l văd. Ca şi cum ar fi ceva magic care te cheamă mereu acolo.
Este locul despre care spun că-i cel mai frumos din lume şi pe care îl laud ori de câte ori am ocazia şi-i invit pe toţi să vină, să-l vadă ce minunat e.
Pentru că, în inima mea, eu sunt al Bucovinei şi Bucovina e a mea.
Foto: Sorin Onișor
[…] că în ciuda condițiilor vitrege, el era numai un zâmbet și voie bună. E bucovinean și e tare mândru de […]
[…] de Sus a Moldovei, cum o numeau răzeşii în vremea lui Ştefan cel Mare, sau Bucovina, cum este cunoscută în prezent, este cu siguranţă una dintre cele mai frumoase regiuni istorice […]