Auzi ”Bucovina” rostit de foarte multe ori, dar care e primul lucru la care te gândești? Probabil mănăstirile, care nu-și găsesc asemănare în altă parte a lumii. Poate tradițiile unice, cum ar fi ouăle încondeiate de la Ciocănești sau olăritul de la Marginea.
Cei mai mulți oameni, totuși, recunosc Bucovina după casele vechi. Fără să fii un cunoscător fin al arhitecturii, aspectul lor te face să spui ”Casa asta e din Bucovina!”
Lângă Cetatea de Scaun a Sucevei, o să găsești Muzeul Satului Bucovinean. De prin anii ’90, aici au început să fie aduse, bârnă cu bârnă, vechi case din satele Țării Fagilor. Astăzi poți vedea 21 de așezări restaurate, cărora le poți păși pragul și să intri în lumea de acum câteva sute de ani.
De la vest- din Roșu, până la est- din Rădășeni, de la nord- din Bilca până la sud- din Dorna Candreni, au fost aduse case din toate colțurile Bucovinei. Cum nevoile oamenilor de odinioară difereau de la sat la sat, asta se vede și în aspectul caselor. Fiecare gospodărie e unică în felul ei și are ceva diferit față de celelalte. De exemplu, poți găsi două case din Câmpulung Moldovenesc, însă chiar dacă sunt din aceeași localitate, ele au diferențe mari.
Toate gospodăriile sunt așezate asemenea unui sat de odinioară. Ce nu poate lipsi dintr-o localitate bucovineană? Lăcașul de cult. În vatra satului e așezată o mândră biserică din lemn, adusă de la Vama și care are aproape 3 veacuri. Odată cu restaurarea ei, aici se țin și slujbe, iar dacă ai puțin noroc, ai putea participa la una dintre ele.
Lemnul era mai peste tot în Bucovina, că doar numele zonei, tradus din germană, înseamnă ”Țara Fagilor”. Iar oamenii au știut cum să folosească resursele pe care le-au primit. Casele vechi sunt făcute din bârne puternice de lemn de brad. Ele sunt prinse la colțuri după cum i-au învățat austro-ungarii ajunși în zonă. Mai mereu ai să găsești doar două camere într-o gospodărie, despărțite de o tindă. Acoperișul e făcut din draniță și ai să îl găsești de fiecare dată construit în patru ape. Asta pentru că iernile aici erau lungi și zăpada nu trebuia să stea mult pe case. Stâlpii casei, tot din lemn, deveneau prin sculptură un semn de diferențiere între familiile satului. Iar temelia casei e din puternice pietre de râu.
Asta pentru că bucovineanul s-a adaptat după ceea ce i-a oferit Dumnezeu.
Dar ce mai are satul bucovinean? Ateliere ale meșterilor pricepuți. Un atelier de lut adus de la Marginea, o fierărie, o piuă de sumane și o moară erau utile oamenilor de odinioară. Nu lipsește nici locul de petrecere, crâșma, care a fost adusă tocmai de la Șaru Dornei, și în care ai să găsești niște ulcioare unice de lut, numai bune pentru vin.
Dar nu ți-am spus tot. La Muzeul Satului Bucovinean, ai să găsești câte o surpriză în fiecare odaie. Despre ce-i vorba, ar trebui să te convingi singur. Noi te așteptăm să le descoperi și să-ți lași ochii să se bucure de ceea ce bucovinenii au reușit să construiască în viețile lor.
Autor: Sergiu Iliuță
