© foto: Alexandru Lateș
”Dumnezeu m-o binecuvântat când m-o lăsat în locul ăsta, în Bucovina” e vorba multor oameni din zona de nord a țării.
Printre munții cu culmi domoale, printre pădurile care sunt în picioare de secole, pe lângă izvoarele reci și repezi, pe iarba verde, în Bucovina o să îi găsești pe bucovineni, oameni mândri, care lucrează cât e ziua de lungă și care-și iubesc locul unde s-au născut parcă mai mult decât oricine. Ei se simt apropiați de Dumnezeu și nu uită să-I mulțumească pentru fiecare zi pe care o apucă în locul ăsta, căruia ei îi spun cu drag ”Acasă”.
”Țara Fagilor” este traducerea Bucovinei din germană, dar dacă îi vei spune ”Țara oamenilor frumoși”, nu te vor contrazice mulți. Se zice că îi recunoști după felul blând în care-ți vorbesc, în care-ți zâmbesc și în care te privesc. Te fac să te simți linștit și sunt știuți ca fiind gazde bune. Împart cu tine și ultimul colț de pâine de casă, coaptă-n cuptor și care-i mai bună decât orice pe lumea asta dacă ai și o cană cu lapte proaspăt. Ei nu uită de credință și de Dumnezeu, iar în multe familii de bucovineni, în zilele de duminică, nici măcar pâinea nu se taie. Hainele vechi, lăsate din bunici, încă sunt ”straie de biserică”. Odată ce le-ai călcat pragul, ei te vor ști ca un om bun și te vor trata după cum ți-e sufletul (bucovinean care să nu știe a citi cărte am mai văzut, dar unul care să nu știe a citi sufletul omului, încă nu).
© foto: Cristian Ciureanu
Aici, în nordul țării, natura parcă ocrotește oamenii, iar ei, la rândul lor, au o grijă mai mare față de ce le-a dat Dumnezeu. Numai după numele locurilor îți dai seama de recunoștința oamenilor pentru divinitate: ”Popii Rarăului”, ”12 Apostoli”, ”Crucea” sau ”Chiril”. După cum s-au priceput, au făcut locurile sălbatice să fie cât mai primitoare pentru oaspeți, dar au avut grijă să nu strice locul animalelor sau al plantelor. De asta, la Piatra Șoimului, încă mai poți vedea șoimi, iar la Tinovul Mare, ca să nu strice vegetația, au făcut o potecă de lemn, prin pădure, peste mlaștină, de vreo 3 kilometri.
© foto: Bogdan Turcanu
Tradițiile s-au păstrat de secole, iar aici încă poți să mai vezi cum talentul și răbdarea se îmbină într-o artă diferită. La Ciocănești, oamenii au luat motivele tradiționale de pe cămeșile bunicilor și le-au zidit pe case. La Vama, încă ai să vezi cum se încondeiază ouăle cu chișița și cu ceara albinelor. La Marginea, ceramica neagră încă se mai coace pentru a face oale din lut. Oricum, în Bucovina, icoanele pictate, covoarele din lână țesute, straiele făcute din in și opincile făcute din piele par că nu o să aibă sfârșit vreodată.
© foto: Arnaud B.
Bisericile Bucovinei sunt cunoscute peste tot prin lume, iar străinii care vin în număr mare să le vadă sunt o confirmare a acestui lucru. Secretul mănăstirilor nu stă doar în frumusețea lăcașurilor de cult, vechi și de șapte-opt secole, dar în liniștea care s-a lăsat peste locurile acestea. Fie că ajungi la Voroneț, la Moldovița sau la Biserica de Lemn de la Bilca, vei simți o energie aparte.
Autor: Sergiu Iliuță
