O așezare monahală veche este și mănăstirea Moldovița, care, potrivit tradiției, a fost ctitorită și ocrotită de către voievozii Mușatini. Între anii 1402 – 1429, în timpul pașnicei domnii a lui Alexandru cel Bun, într-un unghi de munte din Moldova de Sus, aproape de Vama, a fost zidită prima biserică din piatră, al cărui privilegiu d’întâi poartă data de 31 octombrie 1402.
Mănăstirea a dăinuit până la sfârșitul secolului al XV-lea, când, în urma unei alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele se văd și astăzi la 500 m distanţă de actuala construcţie. Domnitorul Petru Rares, iubitor de artă ca și tatăl său, Ștefan cel Mare, din dorința de a continua existența acestei importante mănăstiri, construiește în 1532, la o distanță de 500 de metri, actuala mănăstire cu ziduri și turnuri de apărare, căpătând aspect de fortăreaţă. Pe ruinele fostelor locuinte a fost ridicată în 1610 – 1612 clisarnița (casa egumenească) de către episcopul Efrem de Rădăuți, pentru păstrarea odoarelor bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști.
Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldoviţa funcţiona un important centru cultural, unde se copiau şi se împodobeau cărţi bisericeşti. Cele mai valoroase manuscrise datează din secolul al XV-lea. Activitatea culturală desfăşurată în epoca lui Alexandru cel Bun a continuat şi în secolele al XVII-lea (se remarcă stădaniile episcopului Efrem de Rădăuţi, mare cărturar şi ctitor la Moldoviţa, care a organizat aici o şcoala de copişti şi miniaturişti) şi al XVIII-lea.
În 1785 mănăstirea este desfiinţată. Până în 1932-1934 cand şi-a reluat activitatea ca mănăstire de maici, a suferit numeroase deteriorări. În perioada 1954-1960 Moldoviţa a fost restaurată şi înnoită – acoperişul a fost refăcut în întregime şi i s-a mărit sarpanta pentru protecţia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenţia silueta impunătoare, fundaţiile şi soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile şi chiliile au fost refăcute.
Mănăstirea Moldovița, prin însemnătatea istorică, valoarea artistică, prin arhitectura și pictura ei originală, prin coloritul viu și prospețimea picturii ce îmbracă întreaga biserică, reprezintă o valoare deosebită și face parte din salba de mănăstiri unice din lume. Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.