Toate meleagurile țării noastre sunt frumoase, dar un loc aparte în inima mea îl are dulcea Bucovina.
Cu munți, pajiști, câmpii, oameni veseli și harnici care trudesc din zi până-n noapte, așa o vad eu, dar o mai văd și ca o poartă ce stă veșnic deschisă așteptându-și enoriașii să treacă pragul frumoaselor mănăstiri ce-i așteaptă. Voroneț, Putna, Moldovița, Sucevița, mănăstiri cunoscute, alături de Dragomirna, Humor, Rarău, Probota, Râșca, Doroteea, Mestecăniș, mai puțin cunoscute, îi așteaptă pe oameni să le povestească trecutul, să le admire picturile, să le aline sufletul.
În liniștea și mirosul de mir ce străbat încăperea, sub vegherea icoanelor, fiecare rostește o mică rugăciune, își simte sufletul eliberat de greutăți și cu speranță și putere se întoarce la viața de zi cu zi cu forțe noi.
Asta e Bucovina mea, cea care alină și mângâie sufletele și te lasă să-i descoperi frumusețea prin mănăstirile sale.
Foto: Gerlad Dan Popa