Bucovina îmi place pentru că aici există culori pe care mulţi pământeni nu mai pot să le vadă. Pentru că cerul miroase a răşină, pentru că fâneţele au flori felurite, pentru că păsările nu contenesc să cânte, iar stelele nu cad, ci doar măsoară infinitul.
Pentru că vara e parfumată cu iz de fân proaspăt, iar toamna cu miros de otavă; pentru că merele pot fi roşii sau galbene, iar prunele par brumate.
Pentru că dacă nu desluşeşti într-o zi un zvon de bucium sau de fluier, sigur vei auzi clinchet de clopot ori dangăt de talangă. Pentru că în Bucovina caii sunt frumoşi, iar rândunelele mai găsesc streşini sub care să-şi lipească măiestrit cuibul.
Pentru că soarele răsare numai dacă sclipeşte roua, ori scânteiază troienele îngheţate. Pentru că norii nu se opresc niciodată.
Pentru că mai latră către seară câinii la cirezi, pentru că mai foşnesc pomii în livadă.
Casian Balabasciuc
© foto: Vasile Nicoară
© foto: Marius Petric
© foto: Marina Sveduneac
© foto: Sveduneac Dorin Lucian
© foto: Ovidiu Ștefeligă
© foto: Olari Ionuț
© foto: Vlad Ilaș
© foto: Vasile Nicoară
© foto: Paula Gușetu Nimigean
© foto: Gabi Mireanu
© foto: Gabi Mireanu
© foto: Gabi Mireanu
© foto: Gabi Mireanu
© foto: Sveduneac Dorin Lucian
© foto: Vlad Ilaș
© foto: George Boicu
© foto: Ana Maria Drăgan
© foto: Iliu Nicolae
© foto: Sveduneac Dorin Lucian
© foto: Cătălin Urdoi
© foto: Ovidiu Ștefeligă
