Sofia Vicoveanca, numită și Privighetoarea Bucovinei, cea care a făcut cunoscută zona noastră prin cântecele sale încărcate de emoţii, este unul dintre cei mai mari susținători ai mănăstirilor pictate din Bucovina: „Îți vine să-ți pui sufletul în palmă și să-l dăruiești când le treci pragul.”
Toate mănăstirile din acest colț de țară sunt adevărate minuni ale României, un spațiu de rugăciune și de meditație, un loc mirific, o mare minune, un colț de Rai.
În anii când Michelangelo aprecia că “frescele sunt cele mai dificile și mai îndrăznețe picturi”, zugravii din zona Bucovinei au creat opere comparabile cu marile capodopere europene. Mai mult, frescele lor ascund taine care nici astăzi, după mai bine de 500 de ani, nu au fost descifrate.
Unice în întreaga lume pentru pictura exterioară cu pigmenţi rămaşi necunoscuţi specialiştilor de astăzi, următoarele 8 bisericiau fost înscrise, începând din anul 1993 pe lista patrimoniului cultural mondial a UNESCO:
Biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” – Mănăstirea Arbore
Biserica Arbore, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, se află în satul cu acelaşi nume, localitate care a fost atestată documentar în data de 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432).
Un lucru puțin cunoscut este acela că bisericea a fost construită de Luca Arbore, numele căruia îl și poartă. În anul 1497, acesta a aparat cu curaj Cetatea de Scaun, timp de trei săptămâni, împotriva asediului polon. A fost portar al Sucevei aproape 40 de ani, începând din 1486.
Sursă foto: www.worldwideromania.com
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Mănăstirea Humor
La o distanță de 5-6 km de orașul Gura Humorului, în pitorescul sat Mănăstirea Humorului, județul Suceava, pe coama unei coline, înconjurată de arbori și pajiști, este așezată biserica mănăstirii Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc.
Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost ridicată în 1530 de logofătul Toader Bubuiag și pictată în 1535 de echipa meșterului Toma („Toma de la Humor”).
Sursă foto: cronicaromana.net
Biserica “Buna Vestire” – Mănăstirea Moldovița
Biserica, având hramul Buna Vestire, a Mănăstirii Moldovița din comuna Vatra Moldoviței a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș în 1532.
Pictura realizată în 1537 este atribuită meșterului Toma (“Toma de la Humor”), cel care a pictat și Mănăstirea Humor.
Sursă foto: http://www.manastirea-moldovita.ro
Biserica “Sfântei Cruce” – Mănăstirea Pătrăuți
Biserica “Sfânta Cruce”, cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, înălţată de Ştefan cel Mare în 1487, este cea mai redusă ca proporţii dintre ctitoriile sale şi singura destinată a fi mănăstire de călugăriţe.
Biserica „Sfânta Cruce” este mică, dar bine proporţionată, având doar pronaos, naos şi altar. Planul său este triconc, cu trei abside, cu un turn deasupra naosului.
Renumele i se trage de la pictura murală din pronaos cu un subiect rar: cavalcada Sfintei Cruci.
Sursă foto: turismreligios.ro
Biserica “Sfântul Nicolae” – Mănăstirea Probota
Biserica “Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota din satul Probota, comuna Dolhasca a fost ridicată de domnitorul Petru Rareș în 1530 pe locul unei mai vechi construcții ruinate.
Este o capodoperă a arhitecturii medievale românești și se remarcă prin silueta elegantă, bogăția de forme și elemente arhitecturale, rafinamentul artistic, măiestria și complexitatea ornamentației, ca și prin strălucita execuție a picturilor care redă cu naturalețe și realism zbuciumul sufletesc al personajelor.
Restaurarea recentă a dat la iveală, sub un strat de pictură mai nouă, pictura originală de o mare valoare artistică. Nota distinctivă a bisericii o dă bolta pictată, care amintește de bolta Capelei Sixtine de la Vatican.
Foto: Stéphane Girard
Biserica “Sfântul Gheorghe” – Suceava
Biserica “Mirăuți” sau “Sf. Gheorghe” din Suceava, cu hramul Sfântul Gheorghe și cunoscută sub denumirea de “Vechea Mitropolie a Sucevei”, este o biserică ortodoxă construita în secolul al XIV-lea și apoi reconstruită în secolul al XVII-lea.
Biserica este situată la jumătatea distanței dintre Curtea Domnească și Cetatea de Scaun, pe locul cunoscut în vechime sub numele de “Dealul Tătarilor“.
Biserica a fost construită de către domnitorul Petru I Mușat, între anii 1375-1391, și a servit ca prim sediu al Mitropoliei Moldovei.
Foto: Joao Leitao
Biserica “Sfântul Gheorghe”- Mănăstirea Voroneț
Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț este probabil cea mai cunoscută biserică din România atât pentru frescele ei exterioare, cu o luminozitate și culori foarte intense cât și pentru sutele de figuri bine păstrate pe zugrăveala de azur.
Biserica “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț din Voroneț este ctitoria domnului Ștefan cel Mare din anul 1488.
Construită în numai 3 luni și jumătate, în 1488, a fost numită de specialiști “Capela Sixtină din nordul României”. Splenditul “albastru de Voroneț”, la fel de celebru ca “roșul lui Tizian” și “verdele lui Veronese”, continuă să rămână o enigmă. Compoziția culorii, care îi conferă o prospețime și strălucire ieșită din comun, a fost pierdută odată cu moartea autorului.
Sursă foto: www.panoramio.com
Biserica “Învierii” – Mănăstirea Sucevița
Biserica “Învierii” de la Manăstirea Sucevița a fost inclusă în Lista Patrimoniului UNESCO pe 1 august 2010 și este singura biserică ce include o reprezentare a scării Sfântului Ioan Scărarul.
Biserica a fost pictată în jurul anului 1595, în buna tradiţie specifică domniei lui Ştefan cel Mare, din a cărei linie conducătoare cei trei fraţi Movilă se considerau a fi descendenţi. Este ultima biserică zugrăvită pe faţade, cu aproape jumătate de veac după bisericile „surori“ ale Mănăstirilor Humor, Moldoviţa, Arbore şi Voroneţ.
Este monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din ţară, un „testament al artei vechi moldoveneşti“, după cum l-a numit cercetătorul de artă francez Paul Henry.
Sursă foto: www.trecator.ro
